Doina toamnei🍁

A coborât pe nesimţite
C-un văl de ceaţă printre stuf,
Alunecând pe-o pală rece
De vânt, de frunze din văzduh.

A luat cu ea mirajul verii –
Alai de fluturi şi cântări,
A adunat dulceaţa-n struguri
Şi norii negri dinspre zări.

Pe drum, din loc în loc sunt paie,
Ciuperci prin iarbă-s risipite,
Din cer coboară-ncet şiroaie,
Pe gard stau vrăbii zgribulite.

E toamnă azi pe tot Pământul
Şi plouă fără încetare,
Spre vara caldă-mi zboară gândul,
Spre câmpurile de cicoare.

M-adoarme ploaia de pe ţiglă,
Prin vis… îmi pare o chemare:
Bătând în geam o rămurică,
E doina vântului din zare.

Iulia-Florentina Paciurea
Versuri din volumul „Emoții”.
Cartea vă așteaptă în librării!