Coboară-n jos, Luceafăr blând!

A căzut demult o stea,
A prins aripi un poet
Şi-a plecat din lumea sa,
Drept în viaţă, ’n moarte drept!

A căzut o stea măiastră,
A căzut fulgerător,
Cu-o lumină mai aparte –
Stea de seamă din popor.

Şi-a luat cu el doar trupul,
Gândurile ne sunt zestre,
Ce-a avut mai bun într-însul
Dăinuie ca-ntr-o poveste.

Şi cum totul este magic
Mai ales într-o poveste,
Eu aş vrea ca măcar astăzi
Să mă fac că iarăşi este…

Să mă fac că Neperechea
Încă ne veghează neamul,
Că ne sfătuieşte-n versuri
Să ne fie drag tot ramul.

Magic ar fi pentru mine…
Dar oare El şi-ar mai dori
O veşnicie să trăiască?
În suflet oare ne-ar primi?

Să ne gândim cu luare-aminte
Măcar o zi din lungul an…
Eu te întreb: de ce din ceruri
Tu picuri… eminescian?

Suntem ca oaia rătăcită?
Te întristăm, mărită stea?
Coboară-n jos, Luceafăr blând,
Căci tu acum ai raza ta…

Şi coborând arată calea
Ce ar fi demnă de urmat,
Am vrea şi noi, când va fi vremea,
Să vizităm al tău regat…

Regat din versuri şi din rime,
Regat din suflet, nu din aur,
Regat alcătuit de tine,
Păzit de-al slovelor centaur!

Iulia-Florentina Paciurea
Versuri din volumul „Emoții”

Fotografie: școala „Mihai Eminescu”, Roșiori de Vede, Teleorman – școala mea!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s