🌙 Recenzie „Plasă pentru vise”

Mulțumesc, Lelia Elena Vasilescu!

Plasă pentru vise
de Iulia-Florentina Paciurea
244 pag.
Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2021
ISBN: 978-606-730-7832

Iulia Florentina Paciurea, una dintre scriitoarele contemporane, este absolventă a Universității București. Scrie încă din facultate și a publicat, până în prezent, atât poezii, cât și proză. Eu am citit, mai întâi, „Apă plată cu lămâie”, care mi-a plăcut și m-a determinat să mai caut din cărțile ei. Romanul „Plasă pentru vise”, publicat în anul 2021, oglindește progresul literar al autoarei, păstrând stilul ei specific, de îmbinare a actualului cu #ezoteric . Ca și în romanul anterior, narațiunea este tot la persoana întâi. Temele principale sunt regăsirea de sine, maturizarea, relațiile dintre oameni în multiplele lor aspecte.


Opera are o tentă de realism magic, deoarece împletește viața de zi cu zi din București sau Sinaia cu fenomene inexplicabile, magice și tradiții vechi, românești și nu numai, ale vrăjilor care cer sacrificii surprinzătoare și ale plantelor cu proprietăți nu numai curative. Titlul se referă la obiectul artizanal din tradiția indienilor nord americani, tradus de alții și prin prinzător de vise, capcană pentru vise sau filtru de vise. Nu numai că acesta are un rol în diferite momente ale acțiunii, dar este și povestită legenda sa:


„Prinzătorul de vise este mai mult decât atât: se spune că nu te ferește doar de coșmaruri, ci chiar de duhurile rele, de spirite de pe altă lume.”


Se spune că forma circulară a capcanei de vise poartă semnificația „cercului vieții,” a felului în care soarele și luna călătoresc zilnic în cer. Mărgelele sale sunt asociate cu păianjenii, țesătorii propriilor plase, sau sunt considerate a fi materializarea viselor bune. Nu întâmplător, și păianjenii au un rol în carte, alături de urzici, omag și alte plante din tradiția populară românească, însoțite de descântecele potrivite…


Personajul principal este Silvia, din București, al cărei fost iubit moare brusc, încercând să o revadă. După înmormântare, ea pleacă la Sinaia, la chemarea neașteptată a unei mătuși, cu care ținea legătura pe ascuns de mama ei, pentru că cele două surori erau certate de ani de zile. Pe drum, are parte de o profeție și de o promisiune, care se va materializa spre sfârșitul romanului, în darul unei bătrâne misterioase.


Surprizele pentru ea nu se opresc – de la întâlnirea unei iubiri interzise, a unui bărbat care este împreună cu altă femeie, la două femei necunoscute instalate în casa mătușii, împreună cu care au o afacere cu produse din plante medicinale. Casa Albă de la Sinaia, casa mătușii ei, devine un personaj în sine, în interiorul căruia se ascunde o lume magică.


Și totuși, cineva îi dorește răul… Cine anume și de ce, se va afla abia spre sfârșitul cărții, după ce și Silvia trece prin pericol de moarte, se maturizează și, alături de iubitul ei și de prietenele din adolescență, încearcă să se regăsească pe sine însăși, departe de orice vrăji și afaceri de succes:


„Eu nu mai sunt așa. Nu vă mai semăn, ori poate nu v-am semănat niciodată. Cred că nu mi-am dat seama, sau poate n-am avut curajul să fiu altfel, să fiu eu. (…) Am fost mereu fiică, vecină, prietenă, iubită, colegă, nepoată și mamă de cățel. M-am văzut mereu prin ochii celorlalți. Am încercat să fiu cum își doreau ei, și am greșit. Acum sunt logodnică. Pot deveni soție și chiar mamă. Dar eu? Cu mine cum rămâne? Eu cine sunt? Eu ce-mi doresc?”


Până să afle ce-și dorește, însă, va afla taina mansardei Casei Albe și a cufărului din aceasta, ceea ce va aduce alte realizări dureroase. Primirea șalului promis în timpul primei călătorii spre Sinaia coroborează profeția de atunci cu cele aflate, despre sacrificii dureroase, ceea ce o determină să ia o hotărâre… pe care soarta i-o va răsturna în stil propriu:


„…În diminețile și serile răcoroase de noiembrie purtasem șalul turcoaz. Nu mă mai înspăimânta. Îmi fusese furată posibilitatea de a alege, din nou. Dar mă simțeam puternică și știam exact ceea ce am de făcut. Îmi era teamă doar de reacția lui Andrei. Speram să mă înțeleagă și mai ales să mă creadă. Nu mă mai ascundeam de iubirea lui, de iubirea noastră. Dar, printr-o ciudată întorsătură a destinului, urma să-i cer, din nou, să ne despărțim. Adevăr sau ficțiune, vrăjitorie sau o glumă bună a înaintașelor mele, nu mai conta. Nu puteam să risc. Astăzi trebuia să-l protejez pe Andrei de mine însămi.”


Romanul este plin de suspense și răsturnări de situație, făcându-te să speri într-un final fericit, care ți se refuză. Ce s-a întâmplat de fapt, rămâne să vedeți, citind cartea.

Fotografie: Lelia Elena Vasilescu

Cumpără cartea acum!⬇️⬇️⬇️ https://www.libris.ro/plasa-pentru-vise-iulia-florentina-paciurea-ECU978-606-7307-83-2–p24570245.html

2 comentarii

  1. Marina Costa spune:

    Mulțumesc foarte mult! Pe blogul meu va apărea în zilele următoare – am încercat să mai spațiez recomandările de cărți. Bine ai făcut că ai luat-o de pe FB!

    Apreciat de 1 persoană

    1. iulia.paciurea spune:

      Mă bucur și vă mulțumesc! Să aveți sănătate, liniște, bucurii și o iarnă plină de lecturi captivante!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s