Cu lacrimile vieții scurte,
Cu pietrele din râuri, mute,
Clădești castele și furtuni,
Cu palmele, apoi, dărâmi,
Și-n cioburile din trecut
Ai chip de lut și de-nceput,
Te minți că nu ai a te teme…
Să mai iubești, mai este vreme!
Iulia-Florentina Paciurea

