Nu îi mai spune că este bine, că nu are motive serioase să plângă, că în lumea asta largă sunt lucruri mult mai rele, suferințe mult mai mari față de ale sale. Nu sunt. Fiecare are propriul taler! Nu astfel îl ajuti. Pentru el, ceea ce simte în aceste momente, este deosebit de grav. Nu-l mai compara, nu-i opri lacrimile, nu-l apăsa și tu. Nu-l face să se simtă, o dată în plus, singur, neînțeles, inadaptat, incapabil. Nu vezi? Este lipsit de speranță. Se află într-un moment în care bunele tale intenții îi par sufocante. Nu-i adăuga durerea de a se simți vinovat pentru ceea ce trăiește.
Iulia-Florentina Paciurea

