Peste veac

Cam cât cuprind din tine?
Ce poți cuprinde-n vis.
Cine să mă aline
Când mă trezesc surprins
Că nu-i nimic și nimeni?
Doar flori și poze teanc.
Și-un câine… latră-n vânt.
Se-aude peste veac.
Și timpul trece greu,
Iar eu visez mai rar.
Îmi pare, de o vreme,
Că ai prins viață iar:
Îmi pare că vii noaptea,
Când eu adorm grăbit,
Și-ți simt parfumul ziua!
Prin casă ai pășit.
Acuma ești în lume
Cu gânduri și cu treburi.
Și eu, aici, c-un câine,
Sunt năpădit de ierburi.
Îmi cresc prin curte, mari,
Acoperă fereastra.
Și te visez din nou.
Trăiesc. În noaptea asta!

Iulia-Florentina Paciurea