Speranță

Trec toamne, veri și primăveri,
Și trec oceane de dureri,
Și părul mi se face de argint,
Te văd venind, te văd glumind;

La margine de flori din gheață
Îmi leg speranțele subțiri, de ață,
Le împletesc în opt, să țină bine
Și pentru iarna care vine,

La împletesc în doisprezece
Și pentru timpul care trece,
Și te aștept, la fel ca-n primul ceas,
Dau tot pe-un zâmbet ce-a rămas

La mine-n minte și-n simțiri,
E încrustat în amintiri…
Și știu că vii, te văd venind!
Ești ceață, fum, și vii glumind.