Să mai pot iubi

Ai dispărut în noapte, ți-s urmele prin curte;
Un câine, lângă lapte, așteaptă să te uite.
Ai dispărut pe poartă și brusc s-a învechit;
Cu fiecare șoaptă te pierd spre răsărit.

Și fiecare legământ, de om ce-am fost,
De om ce sunt… se pierde pe Pământ.
Poate dacă ne-am fi găsit în cuib de vise și de nori,
Pe veci, și clar, ne-ar fi unit apa din mări, roua din zori…

Mult prea cuprinse de-ntunericul de dimineață,
Prea aprig smulse, prea repede ascunse-n ceață
Sunt clipele cele mai dulci ce am trăit pe lume,
Ca să mai pot iubi și astăzi… Mâine…

Iulia-Florentina Paciurea