Cu mințile goale

Caut în cenușă cu un bețișor,
Scormonesc în gri cu aviditate,
Și găsind rugină pe un cuișor
Dreg cu el, în minte, miile de șoapte.

Cred că-i de la ușă, presupun grăbit,
Cuiul de la clanță cred că am găsit,
Și privind spre zare, la toc, la perete,
Parcă și Grivei stă cam umilit.

Și a fost în mine, cred, un zeu nebun,
Cu mințile goale ori făcute scrum,
Căci el a zvârlit… ușa de la drum
Peste o vâltoare ce o simt și-acum.

Am vrut și eu, poate, să văd dacă arde
Clanța ce-a deschis viața ta cea nouă,
Am vrut și eu, poate, astăzi, peste toate
Să-ți aștern amprenta… peste jar. Și plouă.

De câteva ore plouă fără seamăn,
Parcă este neagră apa ce se scurge,
Și e frig în casă. Parcă am un geamăn…
Ce din bețișor… rupe. Face cruce.

©️Iulia-Florentina Paciurea