Zbor – Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor

Mă adun spre ceruri, din țărână,
Zbor fără de teamă, către Lună,
Lumea-i mică, foarte mică, jos,
O privesc în grabă, fără de folos,

Și-mi croiesc o casă, una doar a mea,
Norii nu-s doar albi, sunt de peruzea,
Prinde viață, iute, fiecare gând,
Mă trezesc, aievea, râzând și dansând,

Și spre mine-aleargă pisoi și căței,
Ninge cu petale, cu iubiri de ieri,
Cărți, perdele, rochii se înșiruiesc,
Și ferestre albe parcă îmi zâmbesc,

După fiecare stă un suflet bun,
Îmi surâde cald, pentru azi și-acum,
Ne prindem de brațe și plutim mai sus,
Suntem din lumină, doruri ce-au apus,

Și plutim spre stele, fără plan și sfat,
Ne jucăm cu ele, ele ni s-au dat,
Și cădem în grabă, iute, în picaj,
Doar ca să-ți atingem lacrima-n obraz.