Știu c-ai să pleci, dar nu uita
Să iei ceva din mine,
Ca să mai pot, în preajma ta,
S-alerg printre coline,
Ca să mai pot să fur, mișel,
Și vânt, și Soare, și amor,
Nu-s toate morțile la fel,
Sub colb, nepăsător…
Va fi precum nu aș fi fost.
Un dor etern de tine
Mi-o sta la capăt, fără rost,
Și ai să uiți de mine.
Va fi precum îți spun aici,
O viață-ntreagă se va șterge,
Mă vor primi mii de furnici
Și o eternitate albă, rece.
Și totuși, în răstimpuri, rar,
Oricât de rar ar fi…
O amintire-n tine, ca un far,
Pe mine m-o păzi.
©️Iulia-Florentina Paciurea

