Legământ

Răsărise Luna și-nflorise cerul,
Ce albastră noapte, plină de durere,
Un pian, în stradă, răzbătea eterul
Picurând în vene urlet și plăcere.

La fereastra ta, o lumină slabă,
Pâlpâie-n tăcere, ca un dar al sorții,
Vântul joacă-n flăcări și-n cămașa albă
Visurile mele, visurile morții…

De-aș pleca acum, spre un alt tărâm,
Fără de tăgadă, fără de cuvânt,
Ai veni în grabă, sub al nost salcâm,
În cămașa albă… După legământ.

Ți-ar fi greu Pământul. Peste tâmple,
Luna, ți-ar pune cununa și te-ar apăsa
Cu lumină grea. Și s-ar întâmpla…
Greu să-ți fie cerul. Ce tribut și-ar lua!

Și pianul nopții ar tăia eterul,
Și o lumânare ar vibra-n ecou,
Lumea ne-ar uita, ar uita și cerul,
Visurile sorții și-ar croi vis nou.

©️Iulia-Florentina Paciurea
✍️🏻13.07.2024