De când sunt eu, de când ești tu,
De când nemărginirea-i toată,
De-atâta vânt, de-atât’ pustiu,
De când e lumea gloată,
Nici eu nu sunt, nici tu nu eşti
Ce-am fi putut să fim…
Doi îngeri cu metehne pământești,
Frați zmeilor de prin poveşti,
Cândva sculptați de mâinile divine,
Atât mai sunt, atât mai ești…
Amari ca frunza de pelin
Și împăcaţi cu dulcele declin…
©️Iulia-Florentina Paciurea
Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor 