Ecou – Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor

Zorii se agață, goi,
Peste chipuri de strigoi,
Peste vad secat și mut,
Peste suflete din lut.

Prima rază de lumină
Sparge timpul și, senină,
Mângâie, în zborul ei,
Bănci goale și porumbei.

Verde crud și nemilos
Se întinde de prisos
Peste iazuri și fântâni,
Peste oase, peste mâini.

Și, într-o uitare seacă,
Chinuită și posacă,
Cad pe rând și fără sens
Toate benzile de mers.

Cad și cele din țărână,
Se distrug fără de frână,
Iară calea către cer
Ni se-ascunde în eter.

Pedepsiți la veșnicie,
Pe o arcă gri, pustie,
Rătăcim prin Univers
Fără cârmă ori revers.

Peste vad secat și mut,
Peste suflete din lut,
Izbăvirea prin credință
S-a pierdut din neputință.

Zorii s-au răcit de noi,
Mâini cu chipuri de strigoi,
Față-n față cu lut nou
Vom rămâne un ecou.