Sunete sinistre, sunete subțiri,
Fără arabescuri, fără poleiri,
Curg de pe pian, cad pe caldarâm,
Sunete ce zboară, zilnic doborâm,
Se strivesc în ceruri și se sting,
În picaj respiră, în picaj ating
Ultima suflare și ultimul gând,
Ultima iubire moare surâzând,
Nu-i nimic cumplit, nu e uimitor,
Mor și eu cu ele, simplu călător,
Curg pe caldarâm și mă încălzește,
Tac clapele mele, Soarele orbește,
Trecători grăbiți, gulere scorțoase,
Cu o lume mută, plină de angoase,
Mă pășesc pe rând, ori mă ocolesc,
Mă târăsc spre tine, dar nu te găsesc,
Mă afund în smoală și în praf de stea,
Știu că n-am visat! Știu c-ai fost a mea!
Știu zâmbetul scurt și pantoful moale,
Știu că n-am simțit că te-ai scurs în zare,
Și îmi ești frumoasă, azi, în amintiri,
Și îmi ești zeița dulcelor simțiri,
Și-am însângerat, un pian, în stradă,
Sunetele lui mi-au fost Rai și spadă,
Și respir adânc, praful mă pătrunde,
Poate era bine să fiu mort în unde,
Să mă las purtat de mărețe valuri…
Caldarâmu-i cald. N-are idealuri.
©️Iulia-Florentina Paciurea
Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor 