Plouă în mine cu gheață și foc,
Cu gânduri bizare, de noi, la un loc,
Cu gânduri de-o clipă și de o viață;
Sunt plină de tine, cu lacrimi pe față.
Simt vântul schimbării de neoprit,
Sunt suflet pierdut, obosit, pustiit,
Sunt jucărie din lut prea puțin.
Cu suflet prea mult. Nu e loc. Și e chin.
Iar tu privești rece și fără folos
La tot ce mai sunt, la tot ce am fost,
La tot ce vibrez și la tot ce deplâng,
La tot ce mă ține, încă, mișcând.
Și caut alinare în cărți și în cer,
Dar la tine e cheia, îmi ești temnicer,
Iar gheața și focul distrug zi de zi
Visuri de iubire, de adulți, de copii.
Plouă în mine și se face noroi,
Curge întuneric spre amândoi,
Nu mai am putere să lupt și aștept,
Ploaia mă umple. Îmi plouă din piept.
©️Iulia-Florentina Paciurea
Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor 