Fură-mi!

Și dacă mi-ai fura privirea,
Te-aș recunoaște după pas,
Ori, chiar mai bine, după glas.

Și dacă mi-ai fura auzul,
Te-aș recunoaște după urme,
În nisip. Cum știu că lași fărâme,
Te-aș recunoaște-n ce rămâne.

Și dacă mi-ai fura cuvântul,
Te-aș reclădi din mine… Gândul
Ar fi tot ce mă alină, ce-nclină
Balanța zilelor deșarte,
A zilelor în care-i numai noapte.

Ai răsări din mine. Înțelegi?
Și am fi unici și întregi…

Oh, fură-mi vocea și privirea,
Și, inocent, fură-mi gândirea!
Căci, chiar și-așa, te-aș reclădi
Din vânt, din ploi, din păpădii…

©️Iulia-Florentina Paciurea
Versuri din volumul „Pulbere de stele”
Cărțile mele de proză și de versuri te așteaptă aici!⤵️⤵️⤵️
https://www.edituraecou.ro/autor/iulia-florentina-paciurea