Toate spun povestea noastră:
Ramul, râul, trandafirul…
Iar atunci când ești departe
Mi-o șoptește, lin, zefirul.
Îți văd chipul în văzduh
Zugrăvit de aburi, ploi,
Și ți-l văd în iarba deasă –
Chiar și ea ține cu noi!
Toamna te ghicesc în frunze,
Pașii tăi îi recunosc,
Știu că tu vii către mine
Cu ce-a fi, cu tot ce-a fost.
Timpul se adună-n azi,
Se adună-n noi, în tine,
Până când, din palma ta,
Răsar roiuri de albine.
Zburătoare mici și multe,
Fiecare-n misiune,
Ne cresc faguri dimprejur
Să ne apere de lume.
Și așa, avem castel:
Dulce și portocaliu.
Dragostea e miere pură!
Lângă tine dorm. Târziu.
©️Iulia-Florentina Paciurea
Versuri din volumul „Pulbere de stele”
Cărțile mele de proză și de versuri te așteaptă aici!
https://www.edituraecou.ro/autor/iulia-florentina-paciurea

