Întuneric și lumină

Mă amăgești și îmi zâmbești,
Ești tandru și apoi meschin,
Te-ai rup din visuri și povești
Ce le-ai croit pe chipu-mi fin.

Lași urme de iubire și durere,
Lași pași de întuneric și lumină,
Lași gustul de pelin și miere
În sărutarea crudă și divină.

Și mi se pare de un timp încoace
Că ploaia picură din noi spre cer,
Mă părăsești și nu-mi dai pace,
Ești călător, de veacuri, prin eter.

Și nu sunt prima, singura iubire,
Nu știu de pot spera la altceva;
Transformă clipa-n nemurire!
Rămâi, rămâi în preajma mea!

Chiar dacă știu că totul e pierdut,
Atunci când mă inviți în paradis,
Cu părul blond și-un zâmbet scurt,
Pășesc spre tine cu un țel precis:

Să pierd tot ce mai am de dăruit,
Să simt pentru o clipă fericirea,
Să-mi făurești pe chipul năruit
Un semn c-am cunoscut iubirea.