Printre șoapte

Noaptea îmi ești aproape
Mai mult decât în zi,
Din praf de stele, poate,
Viclean, te-oi zugrăvi.

Ești trandafir pe-o pânză,
Ești spin în palma mea,
Te desenez asiduu,
Oricât mă va durea.

Ești muză și supliciu,
Nimic de ne-nțeles,
Căci oamenii așa sunt:
Iubesc, apoi rănesc.

Noaptea îmi ești aproape:
Când iad, când paradis;
Pierdut sunt printre șoapte
Și viu sunt doar în vis.