Am tot aflat din stânga și din dreapta că lumea a încheiat 2020 mai înțeleaptă și mai plină de empatie ca niciodată. Mulți spun că s-au dezvoltat incredibil de mult în lunile trecute, că au evoluat cu viteza luminii și că astăzi sunt ființe mult mai capabile. Capabile de măreție… se subînțelege. Majoritatea ne asigură că se simt mai puternici și că sunt aproape pregătiți… cam pentru orice scenariu nefast. Ei au primit bucuroși câteva lecții și le-au învățat cu vârf și îndesat. Sunt puri ca un ghiocel și aprigi doar atunci când vine vorba de noi, viitoare și fără de tăgadă autodepășiri.
Eu sunt pe drum. Mi-e teamă, am speranță și multe, multe planuri. Nu am un bagaj de certitudini. Am curiozitate, neîncredere și optimism. Știu: pare o contradicție pe undeva. Cerul de 1 ianuarie, special ca nici un altul, mi se dezvăluie pentru câteva secunde. Sunt clipe prinse între gene preț de-un vis. Sunt perfecte. La fel cum este sufletul omenesc. Să pășim cu băgare de seamă, cu sinceritate și cu ceva respect! Am fi tare nătărăi să-l dezamăgim!
Iulia-Florentina Paciurea
Fotografie: 1 ianuarie 2021, prin sud de țară frumoasă🇷🇴
Iulia-Florentina Paciurea ~ scriitor 