Dorul ne însoțește pretutindeni și se ivește din orice: dintr-o melodie, o fotografie, din vocea cuiva străin ori din mirosul de parfum din lift. Amintirile izvorăsc de oriunde și deseori ne găsesc nepregătiți. Și cel mai dor ne este de ce n-a fost, dar ar fi putut fi. Mă gândesc uneori că dacă am fi băut un ceai împreuna, într-o iarnă, toată viața mea de acum ar fi fost altfel. Am fi avut un câine poate… și poate am fi învățat să râdem din te miri ce. – Iulia-Florentina Paciurea
