Ca un puzzle

Am lăsat bucățele din mine în atât de multe colțuri de lume încât nici nu îmi mai amintesc bine unde, pe ce cărări de viață… Uneori am senzația că am rămas, iremediabil, incompletă. Alteori, de cele mai multe ori, o bucățică risipită din sufletul meu găsește alte bucățele, ale altor suflete. Ca un puzzle, se încătușează unele de celelalte și formează un nesperat și miraculos tablou. Atunci, oricât aș fi de departe, mă simt împlinită. Și simt că în oricâte zări m-aș risipi, în fiecare îmi vor crește rădăcini. – Iulia-Florentina Paciurea

Fotografie: Pixabay