Căutam răspunsuri în ochii celor din jur pentru întrebări pur personale și niciodată ceea ce găsim nu se potrivește cu ceea ce așteptam să aflăm… Nesiguranța își cuibărește astfel casa în sufletul nostru și pe zi ce trece își consolidează cărămizile cu lacrimi și grinzile cu disperare. Obosiți, ajungem în fața unei fotografii vechi în care eram noi, cei vii și fără temeri, cei plini de speranțe și planuri. Picături sărate ne spală obrajii. În baie, după câțiva stropi de apă rece ca gheața, ne privim în oglindă. Chipul ce ne privește înapoi este cel din fotografia roasă de vreme. Cel puțin ochii… sigur sunt aceiași! Casa nesiguranței, răsărită mișelește lângă inimă, se sfarmă în mii de bucăți! – Iulia-Florentina Paciurea
Fotografie: Pixabay
