Din apa lumilor apuse

De vieți trecute ‘mi-amintesc,
De cai sălbatici și corăbii,
De zbor de vultur și de aripi,
De zâne și povești cu săbii,
Și toate-n gândul meu prind viață,
Și de mă las, și de-mi doresc,
Trăsuri din basm roiesc pe masă
Și roi de fluturi năvălesc!
Și uite-așa pășesc în lume,
În lumea mea de altădată,
Și care-mi e, să vezi, minune,
Când rug, când platoșă curată.
Din apa lumilor apuse
Răsar mai vie și mai înfocată
Decât din mii de lacrimi scurse
În existența-mi singulară, plată.
Iulia-Florentina Paciurea