„Apă plată cu lămâie” – fragment

„Uneori, un alt omuleț rămânea puțin în urma noastră și apoi ne ajungea în fugă, vesel ca un copil, îndrugând pe limba lui nu știu ce poveste… Am încercat să înțeleg ce face, ce a găsit ori ce căuta și curând m-am convins că aduna un soi de crenguțe subțiri de tot, scurte și foarte tari. Un altul, din mers, ajutat de un soi de cuțit rudimentar, de o lamă mai degrabă, le ascuțea vârful. Un al treilea și le prindea de tolbă, nu înainte de a le măsura atent din priviri, uneori încruntat și alteori zâmbind. Toate acestea se făceau așa… în mers… în mers prin pădure, către ceea ce părea a fi o destinație sigură. Nu puteam ști cât de departe este casa lor și nici nu îi puteam întreba. Nu cred că ne-ar fi înțeles întrebarea, iar dacă ar fi înțeles-o, poate că noi nu le-am fi putut înțelege răspunsul. Ne-ar fi rostit poate un timp fără de nume, fără de ore și zile, măsurat probabil în răsărituri și în asfințituri. Drumul, și el misterios pentru noi, părea ghicit în urme invizibile, în mușchiul de pe scoarța copacilor, în stele și în Lună.” – Iulia-Florentina Paciurea

„Apă plată cu lamaie” – fragment
Găsește cartea pe Cărturești⤵️⬇️ https://carturesti.ro/carte/apa-plata-cu-lamaie-345795884#/getStocks