Să nu simt că-s muritoare…

Îmi iau arborii prieteni
Și mărgăritarul frate,
Îmi aleg un roi de fluturi,
Toți albastri, puși pe fapte.

Caut luminiș ascuns,
Verde crud și jovial,
În păduri de nepătruns;
Nimic sobru ori formal.

Îmi aleg rochie lungă,
Să nu simt că-s muritoare…
Din mătase… E ușoară!
Sunt o floare gânditoare!

Nu m-am hotărât ce floare,
Nici nu cred că mai contează,
Atât timp cât sunt sub Soare
Într-o oază! Ca o rază!
Iulia-Florentina Paciurea

Fotografie: Pixabay

9 comentarii

Răspunde-i lui iulia.paciurea Anulează răspunsul