Copil pierdut

Dansez un dans spre infinit,
Cu pas grăbit, mereu grăbit,
În contratimp cu lumea toată,
Pășind pe drumul desfrunzit
Al tristei amintiri de mine,
Al dorului strâns din coline
Ce mă mișca, copil fiind,
Ce mi-ascundea realitatea
Și soarta… Nu știam ce-i soarta!
Dansez un dans spre infinit
Cu chipul omului cioplit
De mâna și de vrerea lumii.
Sunt un copil pierdut de raza Lunii.

Iulia-Florentina Paciurea