Pe pat de flori

M-adun spre ceruri din țărână,
Privesc îmbujorate amintiri,
Și-aproape că strivesc în mână
Un trandafir uscat și umed în priviri.

Se-adună anii în clepsidra neuitării
Și aflu de la ei poveștile cu mine,
Cu mine, cea lăsată-n voia mării,
Și lumânarea încă mă mai ține…

Și în lumina ei din lumi apuse
Îmi zugrăvesc cu ochii albi, de nour,
Un chip mai nou, pe niște noi coline,
Și vântul unor primăveri străine.

Și de vor plânge ploile pe mine,
Și de mi s-or ivi brândușele din trup,
Tu te vei așeza alăturea, te-oi ține…
Pe pat de flori și de văzduh.

Iulia-Florentina Paciurea