Mi-e dor și azi de mare,
Mi-e dor de mine însămi,
Și nu mai știu de noi,
De ea, de mine, vorbe…
Nu-mi scrie nici o rimă,
Nici eu nu știu a scrie,
Praful prea multor zile
S-a furișat perfid.
Ca un firid în suflet
Un vechi caval vibrează,
O amintire încă
Din mare se-ntrupează…
E o speranță poate
Ce nu poate sa piară,
Ca valurile mării,
În țărmuri se măsoară.
Iulia-Florentina Paciurea
