De ce nu intelegem oare ca supararile unui copil sunt la fel de mari ca ale noastre? Poate mai mari pentru ca la varsta lor totul se traieste atat de intens… Ceea ce ne dorim a fi minunate lectii de viata, ajung adesea sa fie amintiri crude pentru ei, sa ii raneasca, sa le scada increderea in sine si astfel sa ii lase vulnerabili in fata greutatilor de care atat de mult am dori sa ii protejam. Grija mare la ce, cum, cand si cat le spunem! Si grija aceasta nu trebuie sa fie doar in gandul parintilor, al bunicilor si al profesorilor, ci in constiinta noastra colectiva, a societatii intregi.
Iulia-Florentina Paciurea
Iulia-Florentina Paciurea ~ scriitor 