Mare albă

Crește gândul liber
Ca o floare-n munți,
Cresc aripi și doruri
Rupte din povești,
Fruntea cea smerită
Caut-adevăruri
Printre ierburi ‘nalte,
Pe sub pietre vechi,
Smulge mici istorii
Despre ieri și azi,
Largi ferestre albe,
Către viitor,
Știu a înflori,
Albe, în pridvor.
🩶🪽
Peste toate astea,
La braț cu credința,
Munții îmi par maluri
Tot de-o mare albă,
Spuma cea din valuri
Îmi croiește salbă,
Anii trec alene
Și eu tot în floare,
Scriu istorii mici
În nisip de aur,
Veșnicia toată
O cuprind cu gândul,
Nici nu o regret,
Nici ne războim,
Doar ne aparținem;
Albe… înflorim.
Iulia-Florentina Paciurea

Fotografie: Pixabay

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s