Trăiesc absurd

Nu doar copiii dorm plângând,
La mine, astăzi, doare fiecare gând,
Trăiesc absurd, la mila unei amintiri
Ce poartă câmp, iubire, vrajă și făclii,

Trăiesc înverșunată să nu mor,
Fac umbră dreaptă, ca a plopilor,
Peste Pământul ce-a răbdat, perfid,
Vorbe, minciuni, iluzii și-un firid

În care ne-ascundeam de lume,
În care îmi spuneai pe nume,
În care nu-ți eram o oarecare…
Trăiesc absurd și aerul mă doare.

Nu știu de te-am crezut cu-adevărat,
Astăzi nu am nimica de iertat,
Mă-ntreb de n-am știut, de la-nceput,
Ce-ascunzi în zâmbetul tăcut,

Și dacă am știut, și dacă mâine mor,
O fac în cel mai trainic și mai pur decor,
Nu doar copiii dorm plângând…
La mine, astăzi, plânge fiecare gând.

©️Iulia-Florentina Paciurea