„O adiere prinde brusc putere şi o rafală loveşte fereastra vecinei mele. O mână nevăzută îi scutură perdelele albe. Elena face un pas înapoi. Din păr i se desprinde o agrafă şi cade zgomotos pe podeaua veche din lemn. Vântul îi răvăşeşte părul bogat, pe jumătate alb… Simte miros de ars, semn că iar a uitat ceva prea mult timp pe foc şi se întorce către aragazul puţin înnegrit. Păşeşte către el, dar vântul o urmează pătrunzând în casa mică din lemn, plină de flori, de cărţi, de fotografii vechi şi de visuri. Deschide uşa cuptorului şi o explozie puternică mistuie totul într-o clipă, adună oamenii aflaţi la cules de vie, sperie o femeie ce împrăştie coşul cu mere prea roşii pe jos, mă trezeşte din visarea dulce a după-amiezei şi-ngheaţă pentru o secundă mica pasăre ascunsă în stuf. Elena apucă să-şi întoarcă capul spre fereastră, apucă să-l zărească pentru ultima dată pe soţul ei alergând către ea. Perdelele albe sunt cuprinse deja de flăcări şi ochii ei frumoşi varsă o ultimă lacrimă, lacrima unui ultim gând: Lucian…”
Fragment din romanul Déjà Vu
©️Iulia-Florentina Paciurea
Romanul te așteaptă aici! ⤵️⤵️⤵️
Iulia-Florentina Paciurea 📚Scriitor 
O carte foarte interesantă, pe care o recomand cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur și vă mulțumesc! Să aveți o toamnă de poveste, plină de lecturi captivante!
ApreciazăApreciat de 1 persoană