„Nu mi se aplică!”

Avem o mulțime de cărți publicate pe bandă rulantă, scrise în câteva săptămâni, cu un singur fir narativ, fără personaje bine conturate. Am făcut cibernetică și economie, dar recunosc că doar anii de muncă m-au cizelat, cărțile deja publicate și perseverența. Mai am extrem de multe de învățat. Dacă citești pentru relaxare, pe plajă ori seara, poți alege aproape orice. Dacă vrei o cultură generală solidă nu te poți rezuma la cărțile scrise astăzi. Dacă esti autor, în nici un caz nu te poți numi scriitor fără să citești cărțile clasice ale înaintașilor români, dar și străini. Legat de „Nu am trăit în epoca aceea, nu mi se aplică”: sigur că nu toți am cunoscut un mediu asemănător celui descris în „Ion”, în „Moara cu noroc”, în „Moromeții”, însă pe lângă valoarea lor istorică, aceste cărți te pot învăța un anumit stil, un anumit vocabular, o anumită construcție a frazei. Ar mai fi un aspect: astăzi întâlnesc în multe cărțile de ficțiune fuga după fantastic, un limbaj vulgar, o exagerare a lucrurilor complet nefirească. Din cele clasice învățăm că o descriere erotică nu trebuie să fie una vulgară pentru a fi „vie”, pentru a prinde unui public prea puțin avizat. Legat de autorii contemporani români pot spune că mulți dintre ei se consideră perfecți și nu sunt dispuși să lucreze cu propriul manuscris de zece ori dacă este necesar… În țările cu o adevărată cultură a cărții, aceștia nu ar trece de o primă și fugitivă examinare a editurii. Autorii puțin informați și plini de sine au dat naștere cititorilor care nu știu să ceară mai mult pentru că nu au aflat că există „mai mult”!
Iulia-Florentina Paciurea

Fotografie: Pixabay