Oglinzi

Ne oglindim în foițe fine de argint, roase de vreme, care au început să deformeze puțin imaginea ce o reflectă. Ne oglindim în ferestre care ne despart de lume, de un alt fel de aer, de posibilități. Ne oglindim în ochi străini, uneori reci, uneori critici din te miri ce, deseori împietriți, indiferenți. Ne oglindim în toate acestea. Dar când ne vom privi în mare pentru a învăța despre curaj? Dar în ochii unui copil, pentru a învăța despre iubire și speranță? Dar în privirile unui câine, pentru a învăța despre duioșie? Dacă ne-am alege cu mai multă grijă „oglinda”, am învăța multe și poate le-am și aplica. În primul rând pe noi înșine.
Iulia-Florentina Paciurea