Pentru o zi

Aș face schimb pentru o zi, ca-n filme,
Cu un motan cu vise aurii, ca tine.
Vântul m-ar legăna, m-ar mângâia ușor,
Pân’ aș păși pe iarba zânelor,
Și Soarele m-ar încălzi treptat,
Sub el m-aș face lung, m-aș face lat,
Iar când vei vrea să redevii motan,
Iar eu tot om, an după an,
Ți-aș aminti că tu ai minim șapte vieți
Și te-aș ruga să-încerci să mă înveți
Cum să trăiesc, cum să respir, să fiu,
Ca să transform în basme un pustiu,
Pustiul meu, cel scurt și omenesc,
Să mi-l simt verde, cald și pitoresc,
Să pot ademeni eternitatea,
Să nu se fi știut nici roata…
Și lasă-mă să nu cunosc durerea,
Ci doar să dorm, sub Soarele ca mierea.
Iulia-Florentina Paciurea