Oamenii te golesc uneori, te lasă fără vlagă, fără suflare. Și nu te pot înțelege atunci când încerci să te îndepărtezi doar pentru o vreme, cât să te refaci, cât să ți se potolească inima din zbatere. O faci oricum… Îți este imperios. Te distanțezi și speri să te aștepte câțiva. Nu te vor aștepta toți și o știi. Încerci să te împaci cu gândul acesta. Oricum… nimeni nu are de iertat nimic, nimănui.
Iulia-Florentina Paciurea
