Ale tale

Am impresia că de fiecare dată când ne revedem ești o altă persoană. Mă surprinzi cu gânduri și fapte veșnic noi, mereu nebănuite. Și am impresia că fiecare loc pe care îl vizităm împreună, loc ce îl știam în cele mai mici amănunte până ieri, acum este altfel. S-a schimbat peste noapte, ori chiar sub ochii mei, și a devenit de nerecunoscut. Nu știu dacă să mă feresc de tine ori dacă să te iubesc și mai mult… Simt o paralizată teamă de nou pășind lângă tine și, în același timp, o senzație puternică de apartenență la toate ale tale: la părul și rochia și zâmbetul tău. Tot ce știu este că strada mea nu mai este a mea, nici parcul prin care îmi pierdeam vremea singur, nici banca pe care ți-am scris primele randuri. Le-ai făcut pe toate ale tale, într-o clipă! Și nu știu dacă mi le-ai luat fără voia mea ori chiar eu ți le-am făcut cadou, cândva… – Iulia-Florentina Paciurea