Peste toate cât știi

Sub o rază de Soare, în tremur de Lună,
În deasa pădure, cu licurici pe o mână,
În picioarele goale, pășește, plutește,
Cu o salbă de flori, o mândră zână.

Cum nu mai e alta, aici ori aiurea,
Cum nici prin povești nu mai găsești,
Ea e-ntruparea femeii minune,
Pe care te afli vrăjit s-o iubești.

E femeia cu suflet de copil și regină,
E femeia ce simte pe rând și pe toate,
E femeia stăpână peste a vieții-ți furtună,
E femeia ce-n palmă surâsu-ți adună.

Ea nu are nume, nici zi și nici vârstă,
Ea e în toate, respiră-n frunziș
Toamna târziu, când ceața se lasă,
În luna lui mai, prin parc și prin casă.

Ea este veșnicia cuprinsă cu mâna,
Ea este clipa prinsă în laț,
Ca într-un joc de copile zglobii,
Învârtindu-se ‘n loc, peste toate cât știi.
Iulia-Florentina Paciurea

Fotografie: Pixabay

3 comentarii

    1. iulia.paciurea spune:

      Despre mine, despre cărți, despre literatura de astăzi, despre planuri, pasiuni și emoții… Mulțumesc Manuela Timofte și MasticadoresRumania pentru invitație!

      Apreciază

Lasă un răspuns la iulia.paciurea Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s