„Formidabilul”… în orice!

Scriu și atât. Nu îmi promovez cărțile prin reclame meșteșugite, în care anumite cuvinte cheie ori chiar culoarea de fundal a imaginilor să fie mai importante decât mesajul în sine. Nu mă folosesc de culoarea roșu ca de o armă, nu mă folosesc de cuvinte ce șochează doar pentru că emoțiile puternice sunt „la modă”, emoții fără cap și coadă, artificial create și susținute. Nu vă povestesc dacă și cu cât am ajutat un om aflat la nevoie pentru ca voi, cititorii mei, să vedeți cât sunt de bună și de darnică. Nu folosesc niciodată cuvinte vulgare în cărțile ori postările mele, pentru a atrage atenția unui public necunoscător, avid de „natural”, fără a înțelege bine ce înseamnă să descrii cu naturalețe un aspect al vieții, o faptă de orice fel, având chiar și conotații sexuale. Vă răspund la comentarii, în 99% dintre cazuri, la persoana a II-a și mi s-a reproșat că sunt rece. Nu îmi doresc să fiu percepută astfel, însă nu pot ști dacă în spatele comentariului se află o adolescentă ori o bunică. Oricum, în ambele cazuri, politețea este necesară. Aș avea multe să vă spun pe această temă și sigur o voi face, cu o altă ocazie. Ce m-a determinat să vă scriu astfel? Un strop de revoltă poate și dorința de a clarifica anumite aspecte. Revoltă la adresa „oamenilor de litere” avizi doar de faimă și care uită mereu ori poate că nu au știut niciodată, că ei sunt în slujba talentului lor și nu a unei pături ce căută „formidabilul” în orice, încercând să umple un gol cultural. Iulia-Florentina Paciurea