Doar plouă… fără tine

Mă doare fiecare vis –
Îl văd, îl văd făcut cenuşă!
Şi mâna ta o văd prin ceaţă –
Se-apropie de ușă.

Şi pleci cu tot ce-am fost vreodată.
Cu tot ce am sperat să fie…
Şi nici măcar cea mai urâtă ploaie
Nu o forţează să-ntârzie.

Și clanţa se supune și-ți deschide
O lume nouă, fără mine;
Și nu-i mai rea, mai bună, ori albastră.
Doar plouă… fără tine.

lulia-Florentina Paciurea