Și ești sânge, muzică, daltă…

Chip de lut întors spre fereastră,
Spre o lume și negră, și-albastră,
Chip de lut întors spre zenit
Spre un cer pustiit, părăsit;
Chip de lut cu speranțe deșarte,
Cu nopți albe, cu visuri, cu șoapte…
Cine ești? Cine-ai fost? Oare știi?
Ai păstrat un album cu copii?
Cu el, și cu ea, și cu tine
Adunați, risipiți pe coline?
Ai jurnal cu povești și cu flori,
Cu istorii de-amor și fiori?
Ai un trandafir ofilit? O narcisă
Presată? Un catren dăruit?
Chip de lut… ești ca mine.
Ești ca el, ești ca noi, ești ca tine!
Chip de lut… ești țărână și apă,
Și ești sânge, muzică, daltă;
Și ești mare, ești piatră, ești ram!
Ești sădit, înflorit… ești din neam,
O inimă, pe tărâm românesc,
Un fir de nisip pământesc.