În zăpada de miei

Și ninge, și plouă… E molimă,
Luptă, gheață… E ceartă.
Și peste toate, zăpada-i zăpadă,
Cu gust și miros de-altădată.
Și omul e om, e fragil, e labil,
E blând, e feroce, e teatru, e mască,
Și plânge în drum, în zăpada de miei
După ani, după visuri… Răpus de mișei.
Și totuși e noapte, și totuși e zi,
Și e speranță, și e zăpadă;
Poate-i firesc mieii să moară…
Alți miei se vor naște, sub cer, altă dată.
Iulia-Florentina Paciurea