Amintiri furate

Așa erai, măruntă sub un geam mărunt,
Și numărai, ușor, în gând,
Așa eram, ștrengar și vesel și copil,
Pe lângă tine eu pășeam tiptil,
Și tu erai o zână cred…
Desprinsă tot din veri nenumărate;
Și astăzi, sub același geam, te pierd,
Căci vara poartă amintiri furate,
Nici nu mai sunt cu totul ale mele,
Nici te găsesc, să te întreb de ele,
Mă furișez încet, pe lângă geam,
Să prind ce-a fost, să prind ce n-am…

Iulia-Florentina Paciurea

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s