Este ca o umbră. O umbră așezată peste tot ce miști, peste tot ce spui, peste tot ce visezi. Ți-e teamă. Permanent. Te-au grăbit și i-ai văzut grăbiți. Nu mai ai răbdare: ai întârziat. Ai prea mulți ani, ai prea multe riduri, prea multe boli, prea multe nopți albe, prea puțină încredere, prea puțină speranță. Ai prea puțin timp.
Te-au mințit, s-au mințit, i-ai crezut.
Ce-i timpul? Ce-s anii? Cine stabilește ce ai de făcut? Cine îți pune ordine în viață și cine te îndrumă? Tu nu ești alcătuit din gândurile tale, nici de-s albe, nici de-s negre, nici de-s gri. Prinde umbra într-un colț de cameră și aprinde lumina! Ori într-o agendă… Poți s-o desenezi?! Tu deții controlul propriilor gânduri. Da, ai timp. Chiar ai! Și timpul chiar știe să așeze lucrurile la locul lor.
Iulia-Florentina Paciurea
Iulia-Florentina Paciurea ~ scriitor 