Fără hotar

Am rătăcit prin colb și printre stele,
Prin gânduri răzvrătite și-mpăcări,
Târziu, printre speranțe și durere,
Cu sufletul pierdut printre chemări.

Nu știu de unde-a început iubirea,
Dintr-o privire sau un tainic dor,
Dar știu, că astăzi, nemurirea,
Ne-a adunat dorințele-n pridvor.

Și mâna Lui se-așterne peste noi,
Secundele se-opresc și ne inundă,
Descoperim în inimi noile bătăi,
Și îngerii coboară să ne-ascundă.

Iar dacă viața ne va cere înapoi
Iubirea preschimbată-n veșnicie,
Vom făuri o altă lume, pentru noi,
Din tot ce-a fost și încă vrem să fie.

Și poate, când vor amuți cu toate,
Iar timpul va uita să mai măsoare,
Fără hotar, iubiri predestinate,
Ne vom preface-n fiecare zare.