Devenire

Te-am întâlnit cu sufletul pustiu,
Când nu mai așteptam iubire,
Și-am început să mă rescriu,
Al tău, o partitură-n devenire.

Tu mă cunoști și îmi alini durerea,
Eu, lângă tine, sunt din nou întreg,
Îmi simți iubirea și-mi cunoști tăcerea,
Chiar și atunci când nu mă înțeleg.

Și-n zilele cu umbre și cu soare,
Când drumul va părea mai greu,
Eu voi rămâne veșnic în picioare,
Să-ți fiu acasă, printre ani, mereu.

Iar dacă timpul ne va încerca,
Și va săpa, în lume, ziduri reci,
În devenire te păstrez a mea,
Și-n fiecare strângere, întregi.