…și cauți claritate

Tiptil se cască hăul,
Sub tălpi, de necrezut,
Tiptil se naște răul
În sufletul tăcut.

În șoaptă cresc aripe
Deloc încântătoare,
Sufletelor zgomotoase,
Cuprinse de vâltoare.

Nici nu mai știi cum ești –
Ca tine ori ca ei,
Prins în hățișul zilnic
De prefăcuți mișei.

Te recunoști cu greu,
Și vocea ți se stinge,
Sub apăsarea lumii
Ce trage și împinge.

E haos împrejur
Și cauți claritate,
În ochi înșelători,
În vorbe și în fapte.

Spre cer ridică-ți ochii,
Așteaptă o secundă,
Ascultă vocea serii
Și susurul de undă!

Spre câini și melci privește,
Spre râme, în țărână –
Nu te uita că-i neagră,
Urâtă sub furtună!

Din ea învață zilnic,
Învață de la flori,
Învață de la vrăbii
Ce se trezesc în zori.

Învață de la oameni
De timp cernuți prin viață,
Căci nu oricine are
A-ți spune o povață.

Și hăul de sub tălpi
Se poate să se-nchidă!
Tiptil se naște-n tine…
Credința, ca firidă.

Iulia-Florentina Paciurea